TL;DR Doar pentru că DEX nu zice că persoană e sinonim al lui caracter, nu înseamnă că e greșit să-l folosești așa. Exact cum nu e greșit să zici că bateriile au „celule”, unde, dacă vrei să fii căpos, poți insista că doar organismele au celule și că bateria nu e un organism.
E drept că DEX, la noi, nu specifică sensul de personaj pentru „caracter”, dar vreau să argumentez de ce nu cred că e o pură „contaminare” din limba engleză.
Motivul este același pentru care și cuvântul „contaminare” (cu sensul în care l-am folosit mai sus) a ajuns să aibă acel înțeles: e un sens figurat ce mai apoi se împământenește.
Vreau să încep prin a spune că există un oare și care purism lingvistic la noi, actualmente, un fel rigid de a gândi, în care, dacă ceva nu e în DEX, este din start greșit.
Dar nu cred că e chiar așa simplu. E adevărat că expresia „limba evoluează” poate fi un clișeu; o expresie adesea abuzată, dar la fel de adevărat e și că a trata limba cu ochelari de cal e o prostie.
Uneori, se preia un sens dintr-un domeniu în altul: acel „contaminare” cel mai probabil provine din medicină, și prin analogie, ca o figură de stil, a fost adoptat în filologie, cu sensul că semantica dintr-o limbă pătrunde în altul.
Același lucru se întâmplă cu multe alte cuvinte, le preluăm un sens dintr-un domeniu, deci, nici măcar neapărat din altă limbă, și îl adaptăm în alt domeniu.
Și, aș argumenta și cu „caracter”: sensul de bază e acela de trăsături ale unui personaj/om. Dar, există o figură de stil numită metonimie, unde un cuvânt substituie pe altul, prin relație lor de legătură — Franța a bătut Italie ieri cu 3-0; Franța aici e un substitut pentru echipa națională de fotbal a Franței. Ad litteram e greșit să zici că Franța, o țară, ar fi bătut pe cineva. De fapt, până și verbul a bate, îmi pare că are un sens figurat, dar în fine… Prin metonimie, suma trăsăturilor cuiva, caracterul cuiva, devine substitut și sinonim cu însăși persoana.
Din nou, îmi pare că e o oareșicare miopie (un alt exemplu; de altfel…) voită sau plăcere sadică în a te preface că asta ar fi de neînțeles.
Caracter in romana poate sa insemne personalitate sau trasatura, nu personaj. Folosul in sensul de personaj e relativ recent si vine din englezisme din jocuri sau filme/serii. Nu am o opinie neaparat in legatura cu faptul ca ar trebui sau nu sa asume si sensul asta dar momentan nu il are.
Nu folosim "caracter" în acest fel pentru că provoacă confuzie - spre deosebire de "celule".
Problema nu e neapărat că nu am putea adăuga un extra sens la cuvânt, problema e că are deja un înțeles diferit în același câmp lexical, și dacă am mai adăuga unul, atunci s-ar creea ambiguitate, precum în propoziția "Acțiunea prezintă două caractere", unde, după tine, nu am știi dacă ne referim la personaje sau tipologii, iar distincția asta este destul de importantă în funcție de cum am vrea, de exemplu, să facem o analiză literară la acea acțiune ipotetică.
Chestia e că împrumutul ăsta ar fi și de prisos, noi având deja "personaj", care-și îndeplinește scopul fără probleme. Mai ales că ăsta ar fi considerat un termen de specialitate, așa că nu știu cât de bine ar fi să atribuim mai multe cuvinte și ambiguitate pe deasupra unei noțiuni care este menită să fie folosită cu precizie
Orice împrumut pentru care avem deja un cuvânt ar fi inutil într-o gândire strict utilitară – n-am mai avea deloc sinonime. De ce să zici potecă când poți spune cărare? Mie îmi pare că în exemplul tău caracter nu poate fi înțeles decât ca personaj, pentru că acțiunea nu poate avea două trăsături, personajele pot avea trăsături. N-ar avea niciun sens.
De ce n-ar putea avea o actiune doua trasaturi, sau caracteristici?
Ești cam offtopic: r/Romanian este menit „to provide a good center for people who want to learn Romanian”. Te invit pe r/limbaroamana... și mai ales te invit să te exprimi corect și îngrijit.
„este din start greșit” este greșit, stilistic măcar, e informal, nu se folosește în scris, cu atât mai puțin pe un sub despre limbă. - „Oareșicare” se scrie legat. - „semantica dintr-o limbă pătrunde în altul.” e absurd. -
Cât despre ce crezi că nu e în DEX, e măcar în Micul dicționar al academiei. Sensul e rar. Se poate folosi cu sens, dar nu pentru a înlocui de-a valma „personaj” exact ca în engleză. Vezi https://dexonline.ro/definitie/caracter/definitii, MDA2 (2010), „10 Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară.” - Și: „Individualitate, prezentînd trăsături psihice complexe, zugrăvită cu vigoare într-o operă literară. ” în DLRLC (1955-1957). Avem deja în parte sensul din engleză, specificat însă suplimentar prin diferența că nu orice personaj e un caracter, ci doar un personaj complex.
Chiar dacă te înșeli cu privire la originea cuvântului „celulă”, un cuvânt se împrumută din alte limbi sau domenii când lipsește și când i se simte lipsa. Tot argumentul tău se reduce la asta. Pentru că le lipsea cuvântul pentru a numi celulele din biologie, oamenii de știință au preluat un cuvânt care însemna „cameră mică”. Deci nu l-au preluat fără motiv. Noi avem deja cuvântul „personaj” pentru a numi, ca în franceză, lucrul respectiv. Doar faptul că nu știm franceză, sau că ignorăm sensurile complexe ale cuvântului „caracter” (sau că ni se pare că engleza ne face mai deștepți) ne poate face să credem că termenul cu sensul din engleză sună nou, interesant sau necesar!
Nu doar că avem deja un cuvânt cu sensul generic de „personaj”, dar „caracter” are la noi și sensul mai specific de „personaj complex, personalitate cu trăsături accentuate”, ceea ce-l face să se poată aplica și unui personaj fictiv, dar și unui om real, ca și cum acesta ar fi demn de a fi zugrăvit artistic: „E un (adevărat) personaj!” = „E un caracter (aparte)!”.
Îți dau dreptate, așa e.
Dimpotrivă. În momentul de față limba română alcătuiește neologisme și expresii neadaptate cu o rată nemaiîntâlnită în istoria sa. Acest lucru este evident în aproape fiecare instituție din țară.
Aici îți dau dreptate. E foarte probabil ca „contaminare”, cu sensul figurat, să fie o evoluție independentă.
Păi argumentează. Nu știu cum îl pricep alții, dar pentru mine „caracter” înseamnă, mai presus de orice, însușirea unei persoane sau „literă”. De cele mai multe ori se folosește într-adevăr cuvântul „personaj” pentru acest scop, ceea ce este, după mine, mult mai firesc.
Mai mult, avem se pare, menționat în dicționare, un sens mai precis decât cel din engleză, anume „Individualitate, prezentînd trăsături psihice complexe, zugrăvită cu vigoare într-o operă literară.”, deci un „personaj complex”, dar nu unul oarecare. Ceea ce face și mai absurdă folosirea generică cu sensul de personaj tout court.
Tu poti sa il folosesti si majoritatea oamenilor vor intelege ce vrei sa spui.
Dar nu poti sa ai pretentia ca e "corect". Pana la urma "corect" e doar o conventie pe care am decis sa o adoptam.
Si pana una-alta, conventia inca nu a preluat sensul folosit de o parte dintre oameni.
Poate o va face peste n ani. Sau poate nu.
Pana atunci, "caracter" este cuvant deja existent in romana care foarte recent a inceput sa mai fie folosit si cu alt sens, calc evident din engleza (nu, nu poti sa spui ca evolutia in romana e independenta).
Nu e nici primul nici ultimul calc. Avem nspe cuvinte care au preluat sensuri prin calchiere care intre timp au fost si acceptate.
Faptul ca exista aceasta postare iti arata ca inca nu exista un consens la nivelul vorbitorilor. Unii accepta/folosesc, altii nu.
Cand va exista o masa suficient de majoritara de vorbitori care sa il foloseasca, si dupa ce va fi trecut si suficient timp asa, va putea fi acceptat.
e un englezism inutil și care creează confuzie
neologismele sunt utile doar dacă aduc precizie și îmbogățesc limba
Dar totuși n-am putea vedea în folosirea lui „caracter” pe post de „personaj” nu o trimitere la personajul respectiv (ca individ, unic), ci la tipologia sau arhetipul pe care-l reprezintă? Adică, și n-aș putea justifica neapărat de ce, „caracter” mi se pare mai degrabă o metonimie pentru „arhetip” decât „personaj”.
r/perversiuniculimba te așteaptă cu interes 😄
Io, omule! Exista stil. Există jargon care nu e in Dex. Exista expresii care "nu cere" voie de la Dumnezeu să existe, căci sunt înțelese de furnicarii ei. Ah, că vine ET si nu înțelege nimic, e problema lui. Învață și se adaptează sau o întinde cum a venit. Nimic nu e greșit, nimic nu e permanent, doar DEX e un pic cam prafuit de stil.