Nu e simplu, ca politician, să crești impozitele, așa după cum nu e plăcut, ca și contribuabil, să plătești impozite mai mari. Dar, sunt momente în care acest lucru nu poate fi evitat.

Mulți români știau că impozitele locale pe locuință, pe teren și pe automobil cresc de la începutul acestui an. Surprizele neplăcute au venit din procentajul de creștere (în multe cazuri este vorba despre o dublare a sumelor plătite față de anul trecut) și de la erorile de calcul care au apărut la unele primării.

Discuția legată de oportunitatea creșterii impozitelor locale este fără sfârșit. Trebuie spuse, însă, trei lucruri: în primul rând, România avea impozite locale reduse. Nu doar în valoare nominală, ci și, pe cale de consecință, ca procentaj din PIB.

În al doilea rând, Guvernul a decis o creștere a impozitului pe locuință luând în calcul un element obiectiv și anume valoarea de piață a proprietății. Mulți cetățeni sunt interesați de evoluția pieței imobiliare, se informează pe această temă, deci înțeleg că în ultimii 10-15 ani valoarea locuinței pe care o dețin a crescut și drept urmare este normal să crească și nivelul impozitului pe care îl plătesc.

În al treilea rând, creșterea impozitelor și taxelor locale a fost abruptă, iar contribuabilii ar fi așteptat o variantă în care sarcina fiscală să fie mai puțin apăsătoare.

În general, bugetele administrațiilor locale sunt rar analizate în spațiul public. Concret, principala sursă de venituri pentru bugetele locale este impozitul pe salarii și venituri, urmată de TVA. Impozitele și taxele pe proprietate au însemnat în primele 11 luni ale anului trecut doar aproximativ 9 miliarde de lei, în întreaga țară, adică mai puțin de 10% din veniturile curente.

Administrația încasează impozitul pe salarii și venituri plătit de angajații și cetățenii din localitatea respectivă. De aceea, ar fi fost esențial ca primarii, inclusiv cei din mediul rural, să fi încercat să aducă pe teritoriul lor cât mai multe locuri de muncă. În multe cazuri, nu au reușit.

Trebuie spus că există un algoritm legal de distribuire a sumelor încasate din impozitul pe salarii și pe venit, astfel: 63% din bani merg direct către bugetele locale (comune, orașe sau municipii), 15% sunt alocați către bugetul județului, iar 6% pentru așa-numita echilibrare a bugetelor locale care înseamnă de fapt o repartizare a unor sume de bani către primăriile care au deficit bugetar. De asemenea, o cotă parte din încasările din TVA, stabilită, prin legea bugetului de stat, este redirecționată către bugetele locale.

Cu alte cuvinte, impozitele și taxele locale sunt o sursă bugetară redusă. Chiar și în condițiile creșterii încasărilor cu o treime ca urmare a creșterii impozitelor și taxelor locale, veniturile bugetare la acest capitol rămân mult sub jumătate din veniturile care provin din impozitul pe salarii și pe venit.

Există deja o dezbatere pe tema modului în care vor fi folosiți banii care vor fi colectați suplimentar. Unii primari, în frunte cu Lia-Olguța Vasilescu, acuză guvernul că nu va permite administrațiilor locale să folosească sumele colectate în plus. În acest moment, legislația este clară: impozitele și taxele locale sunt sursă financiară pentru bugetele localităților.

Guvernul vrea să scadă transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale cu sumele încasate în plus de la cetățeni. În contextul în care Executivul face eforturi să reducă deficitul, o diminuare a alocărilor bugetare către administrațiile locale este logică.

Desigur, ar fi fost ideal ca mărirea taxelor și impozitelor locale să aibă loc după reducerea numărului de angajați din primării. De altfel, în cinci ani, cheltuielile de personal au crescut cu 70%. Este adevărat că premierul Bolojan a inițiat încă din toamna anului trecut o restructurare a administrației locale, dar PSD a blocat-o la nivel politic, chiar dacă cheltuielile totale din bugetele locale au crescut, în cinci ani, cu 60%.

În concluzie, guvernul a făcut ce este mai simplu, a crescut taxele și impozitele, și a amânat ce este mai greu și anume restructurarea administrației locale.