Salut! Voi aveti sau ati avut pe cineva in viata voastra, o persoana pentru care ati avut sentimente, la un moment dat in timp, la care inca se intampla sa va ganditi desi fie a trecut mult timp, fie ati stabilit sa va vedeti de drumuri, fie n-ati ajuns niciodata in punctul in care ati fi dorit sa ajungeti?
În vara dintre liceu și facultate am fost în Costinești o săptamână. În aceeași vilă era cazat un grup de fete din Moldova.
Toata săptămâna am fost împreună, apoi nu am mai auzit niciodată de ea. Mi-a ramas în minte, probabil e și nostalgia.
Ce se întâmplă la mare, rămâne la mare.
Decat daca nu cumva apa e rece si bate vantul. Caz in care.. ramane la mica
La foști parteneri romantici nu, poate doar dacă îmi aduc aminte de ei random sau de cat de fraiera eram.
Dar mă gândesc foarte des și cu multă nostalgie la foste prietene cu care nu mai țin legătura. Mă gândesc la ele când văd lucruri care știu ca le-ar fi plăcut, când văd ca mai postează ceva pe social media, când merg prin locuri pe unde ieșeam cu ele.
Si eu la fel. Prietene care credeam ca vor fi "pe viata" dar n-a fost sa fie 😅 ori am avut diverse neintelegeri ori pur si simplu ni s-au separat drumurile si nu mai tinem legatura. Sincer parca e mai dificil de trecut peste o prietenie incheiata decat peste o despartire romantica :)) dar imi amintesc cu placere de momentele frumoase si aia e.
Da, sincer cred ca mă deranjează mai mult cele care s-au terminat fiindcă s-a răcit relația și doar ne-am îndepărtat :)) Ca știu ca aș putea, teoretic, să le scriu, să mai ținem legătura intr-un fel, dar nici nu știu dacă e ceva ce ele și-ar dori, dacă mai sunt aceleași persoane.
Păstrez amintirile și vremurile frumoase împreună și le doresc tot binele. Unele au acum copii, familii și mă bucur pentru etapele astea din viața lor, dar e bitter-sweet să îmi imaginez cum ar fi fost să trecem prin ele împreună, mai ales când știu ca vorbeam despre viitor.
Da. Cred ca pana la urma nu toate prieteniile sunt menite sa tina, e firesc ca unii sa iasa si altii sa intre in viata ta. Mai ales odata ce termini scoala, facultatea etc si nu mai e asa facil sa te vezi zilnic cu acei oameni, ci trebuie sa depuneti efort pentru a tine legatura. Si mna, depinde cum e persoana. Cu unii poti vorbi si dupa ani de parca nu v-ati mai vazut de ieri. Cu altii ar fi dubios si fortat si nu prea mai poti reinvia ce era inainte :))
Same. Prietenele din liceu.
Am adus scaune ca sa citim comentariile.
Magic
Da. Also, fuck that bitch.
Samesies
Da. Nu ne am vazut de 6 ani si inca ne gandim unul la celalalt, ne trimitem cate un mesaj uneori. Chimie geniala, ne topeam. Dar dorinte f diferite si caracter la fel...
daca pot sa intreb, de ce nu v-ati mai vazut daca tot va cautati prin mesaje?
Probabil unul bagă boabe și merge la festivaluri, altul vrea viața de familie :))
Almost there
Hai zi că-s curios acuma
O diferenta de varsta de 20 si ceva de ani. Plus ca eu voiam o relatie, el nu. Si eu am un principiu: fara sex in afara relatiei.
wtf... cat 15 ani aveai si 35 el =))
Chimie geniala, pentru ca ți-a făcut grooming cât casa.
Probabil omul ăla te-a crescut pentru el, lmfao.
De ce esti asa sigur? :) stai linistit ca sunt si tipe adulte inteligente care stiu sa faca diferenta intre grooming si atractie.
inteleg, da..e greu cu diferentele de varsta asa de mari, dupa o perioada fiecare isi doreste altceva, plus ca hai sa zici ca nu ar fi o problema de comparibilitate sau mentalitate, dar ulterior apar probabil probleme dinastea sociale: grupu tau de prietenii in alternata cu grupul persoanei respective de prieteni la o diferenta asa mare e cam ciudat+familia+ suna urat dar imabtranesti altfel unu cu altu
De acord. Eu pot spune ca l am iubit. Personal, cand ajung sa simt asta, nu ma mai intereseaza nicio conventie sociala, in general. Dar daca n a fost reciproc... Aia e.
Deci ori e minor, ori e mosneag.
Era un "mosneag" care arata mai bine ca altii la 25. Dureros, dar adevarat. ✨
Am fi alimentat ceva intens dar toxic. Diferenta mare de varsta, faptul ca eu voiam o relatie, el nu. Aproape ce a zis redditoru de mai jos :)
Din pacate da, am fost cu o tipa o perioada. Nu am mai simtit niciodata asa ceva pentru cineva si nici nu stiu daca vreau sa mai simt asa ceva.
O iubire despre care se scriu poeme, a fost ca un drog. O iubire ca o boala mentala. Am fost cel mai fericit cu ea vreun si ceva.
Niciodata nu a slabit dragostea mea pentru ea, o luna de miere perpetua. Ea dupa un an a inceput sa se raceasca sa faca tot felul de figuri care m-au lasat masca. Gen vorbea si flitra cu alti barbati in fata mea.
Incepuse sa-mi vorbeasca despre ex-ul ei si cum faceau sex prin cluburi, si cat de bine facea el anumite cluburi. A fost ceva ce m-a daramat, dar ca orice drog te intorci oricat de mult l-ai uri inapoi pentru o noua doza.
Am pus punct, dar m-am mai intors on and off la ea inca vreo 2 ani. Mereu iubirea era si mai mare.
Dupa multa terapie am inteles ca aia nu era iubire, era infatuare. A fost o obsesie nesanatoasa. M-am intalnit ulitma data cu ea acum un an intamplator.
Inima mi-a stat un pic in loc, dar eram linistit. Nu mai era acolo nimic din ce a fost. Am fost un pic trist pentru ca am suferit atat de mult din cauza ca am fost prost si am reusit cu greu sa scap de o adictie.
Ma mai gandesc aleator la ea asa si ma gandesc ca poate e o lectie mult prea dura pe care am primit-o.
Nu mi-a oferit closure, a trebuit sa trec prin multe luni de terapie sa revin cu mintea pe pamant. Acum cand ma gandesc la ea e doar tristete si parere de rau ca am suferit atat de mult dar si fericit ca nu am avut copii pe care sa-i vad acum doar in vacante sau la program.
Asta e adevaratul final fericit. Chiar daca ai pierdut mult timp cu ea, nu e ca si cum ai 69 de ani si cine stie ce responsabilitati. Poti oricand sa gasesti o persoana cu care sa o iei de la capat! Preferabil una care nu a facut sex in cluburi pana acum!
Eu ce nu inteleg la unele persoane, e de ce dracu n-au putina decenta sa se gandeasca la ceilalti, macar 1 minut si sa isi dea seama ca gresec si ca le pierd timpul, sentimentele, energia si ca pot sa sufere din cauza asta. Plm de oameni de 2 lei, narcisisti si egoisti. Nu-ti place de cineva cu adevarat si nu vrei sa depui efort in relatia aia, du-te si lasa-l in pace. Cum draci pot unii sa fie asa rai si llipsiti de intelegere si empatie? Raman pur si simplu tampit la faze de-astea.
Ai raspuns singur, narcisisti si egoisti. Am patit si eu, recent, sa fiu orb si sa ma atasez de cineva care does not give a fuck:). take take take si nu au nimic de oferit
felicitari pentru faptul ca ai fost la terapie!
> dar ca orice drog te intorci oricat de mult l-ai uri inapoi pentru o noua doza
Nu e chiar asa, but ok :))
Da, lol, au trecut 12 ani dar daca il vad si acum mi se inmoaie picioarele, nu a fost niciodata nimic intre noi, dar am simtit ceva ce nu am simtit niciodata pentru vreun barbat din viata mea.
Andreea?
mor=))))))))))))))))))
Ar fii interesanta o povestire mai pe larg:)
subscriu😂
Guys chill, it's about her dad /s
🍿🍻
Imi imaginez ca ai avut sau chiar ai partener acum asa este?....
Ok, și?!
Trebuia să stea călugăriță pe munte? =))
Cunosc o grămadă de bărbați căsătoriți care vorbesc toate prostiile despre femeile pe care le văd și cumva asta e considerat "chill". Dar o femeie care a avut sau are un crush pe cineva e tratată ca și cum ar fi o molimă, lmfao.
Nu i problema sa ai crush, god forbid, toate avem, horror este ca partenera ta sa aiba crush pe altul.
Acolo e problema.
Așa, și ce vrei să facă?! Again, să se ducă la mănăstire, intr o pestera?! =))
Văru meu, e exact ca relațiile parasociale cu vedetele… atâta timp cât nu acționezi pe baza lor, e ce e.
În fond, orice om își iubește și prețuiește familia, și așa mai departe… dar tot se mai gandeste cum ar fi cu o vedetă sau cine stie ce bunaciune random. Asta nu insamna ca ar si pune in practica gandurile respective.
Sa nu se duca la manastire, dar sa nu lase vreun biet suflet nevinovat sa se indragosteasca de ea, cand ei i se inmoaie picioarele dupa altul de aproape un deceniu si jumatate. Nimeni nu merita asa ceva.
| În fond, orice om își iubește și prețuiește familia, și așa mai departe… dar tot se mai gandeste cum ar fi cu o vedetă sau cine stie ce bunaciune random. |
Am inteles mentalitatea, dar te rog sa nu mai generalizezi astfel in viata ta. Sunt multi oameni care sunt indeajunsi de sanatosi, maturi si dezvoltati emotional incat sa nu isi faca filme de genul acela, printre care eu, logodnicul meu si prietene.
.
daaa, adevarul e ca e plin de suflete nevinovate si doar ea e cu "vinovata". =))
nu cred ca realizezi cat de putini oameni au ca parteneri de viata dragostea vietii lor si cum majoriatea s impreuna ca solutie de compromis.
Cam ai un caracter de 💩
de ce?
Pentru că susține comportamente toxice și bolnăvicioase. Ea\el fiind, cel mai probabil, la fel. Ar trebui să fie evident pentru oamenii cu bun simț, dar mereu fac greșeala și supraestimez reddit.
Da, sunt convins. Dacă nu ești vreun călugăr legat într-o peșteră, complet izolat de orice interacțiune cu sexul opus atunci ai un caracter de rahat. =))
Vai de steaua voastră… mergeți prin viață frustrați și nesiguri pe orice nimic. Aveți nevoie ca partenerii să vă dea raportul la minut; că na, trebuie să știți până și la ce se gândesc când se pișă. =))
Ți-a scăpat complet ideea, dar e ok, nu aveam așteptări.
Nu gândurile instinctuale și trecătoare sunt de condamnat aici, ci obsesia bolnăvicioasă pentru cineva cu care nici măcar nu ai avut vreo legatură. Dar chiar și dacă aveai, să rămâi fixat în felul ăsta e complet.. hmm.. neproductiv. Poate termenul ăsta nu vă mai agită așa mult.
Da, din păcate se întâmplă mai mult decât ne imaginăm, și e trist. Tu susții așa ceva, judecând tonul mesajelor tale. Asta te face pe tine vai de steaua ta din punctul meu de vedere. Hai salut!
> logodnicul meu si prietene
De unde stii?
Pentru ca discutăm tot
Pai si nu e evident ca, daca chiar s-ar gandi cum ar fi cu ceva vedeta random, nu ti-ar zice? Ca nu e ca si cum ai avea cum sa afli.
Asta este premisa unei relatii care nu se bazează pe incredere. Orice l-am intrebat mina spus. Chiar daca nu mi a placut sa aud asta. Asta e unul dintre lucrurile care imi place la el. Sinceritatea transanta.
Ăla nu e crush, e boala mintală.
Noroc că ești tu psihiatru licențiat să pui diagnostice. =))
Cum ziceam, vai de steluța voastră.
Cringe.
Da frate,la bancnota de 500 de lei
The Witcher 3. Când a apărut nu aveam PC destul de bun pentru el. Acum am PC, dar nu mai am timp pentru el.
Missed Love 💔
sentimente am avut pentru mai multe persoane de-a lungul vietii, dar au trecut pe parcurs. am totusi o exceptie, tipa asta avea tot ce-mi doream de la o persoana, dar ne-am intalnit in circumstante aiurea care au si dus more or less la a nu mai vorbi. desi au trecut cam 3 ani de atunci si am mai vorbit cu alte fete si am avut si o relatie intre timp, ii duc rau dorul uneori, mi-e dor si de mine cum eram atunci, mi-e dor de ea si de noi. compar in mod subconstient interactiunile cu noile persoane cu interactiunile pe care le aveam cu ea si realizez ca nici nu se apropie de cum eram cu ea. aiurea, stiu, but it is what it is, am incercat si sa trec peste si sa ma "vindec", si desi simt ca flama aia s-a mai diminuat cu timpul, pentru mine a ramas "the one that got away"
Context?
Da, cred că pentru majoritatea exista o astfel de persoană.
Nu
Da. Ne-am întâlnit de două ori și am petrecut câteva zile împreună, ne-am despărțit de fiecare dată în lacrimi. Este incredibil ce sentimente intense m-a făcut să trăiesc.
Încă mă gândesc des la ea, deși au trecut mulți ani de atunci și este imposibil să mai retrăim aceleași sentimente. S-au întâmplat multe, ne-am îndepărtat, dar pot spune cu mâna pe inimă că viața merită trăită doar pentru acele câteva zile pe care le-am petrecut împreună. Nici ea nu cred că știe cât de mult a însemnat pentru mine: nu am știut să manageriem situația și ne-am pierdut pe parcurs. Păcat, dar nu cred că am fi fost fericiți împreună.
Nu regret nimic, decât faptul că știu că probabil nu voi mai simți așa ceva niciodată.
Nu.. conteaza doar cu ce rămâi după 1 an.. abia atunci începi să cunoști cat de cat persoana.. restul sunt doar idealizari ale propriei minți și nu au treabă cu ce fel e persoana în realitate.. așa la început, toate iubirile sunt cocktail de substanțe
nu. mă gândesc doar la cei care sunt aproape de mine, pentru ca ei sunt cei mai importanți. la restu’, le urez sănătate!
Aveam o vecina de bloc, ne-am plăcut reciproc toată copilăria , vorbeam zilnic pe messenger și așteptam weekendurile sa le petrec afara cu ea, era cea mai buna prietena a mea . Undeva prin liceu am hotărât că vreau mai mult, ea era baptista și stătea doar cu tatal ei, care era foarte strict , așa că ne vedeam pe ascuns . Nu a mers treabă din cauza vârstei , aveam 15-17 ani plus faptul că eu eram ,,golan" și ea trebuia sa își vadă de învățat și de biserica . Din decembrie 2010 nu mai vorbim, încă mă gândesc la ea, cred că avem și o conexiune. Au fost multe dăți când întrebăm unul de altul anumite persoane in aceeași zi , sau să întreb o anumită persoană din senin ce mai face R și fix in momentul ăla sa fie împreună după mult timp in care nu s-au văzut . Mă gândesc la ea și o să mă gândesc la ea mereu . Am incercat o singura data sa iau legătura cu ea și m-a respins , spunand că preferă să mă țină minte așa cum eram în copilărie și nu vrea sa ii strica imaginea pe care o are despre mine .
bunică miu :/
Da. Dar au trecut 25 de ani, da-o-ncolo de femeie, am familie, copii. :)
Și sunt fericit cu ce am acum.
Este chiar surprinzător că văd această postare astăzi când de câteva zile și chiar azi m-am gândit foarte intens la persoana pe care am iubit-o cel mai mult în viața mea. Au trecut 18 ani de atunci dar zilele astea tocmai am văzut niște poze cu noi și au trezit în mine niște sentimente. Am crezut că au trecut și că nu mă vor afecta, dar se pare că m-am înșelat. M-a lăsat pentru altul atunci și am suferit foarte mult. Nici nu am mai simțit dragostea adevărată de atunci, poate că și de asta nu am reușit să trec complet peste. Acum chiar dacă ne-am revedea nu ar mai putea fi ceva, dar cât am suferit atunci își spune cuvântul.
LE: typo
Cum plm să suferi 18 ani după una care te-a lăsat pentru altul!? 🤯🤦🏻♂️
Nu am zis că sufăr încă. Am suferit atunci când s-a întâmplat. Acum 18 ani. Acum doar am realizat că văzând pozele a trezit ceva in mine. Poate că sunt doar amintiri care revin, nu m-am mai uitat de mult la acele poze dar am dat de ele acum câteva zile și am zis why not. A trecut totul dar n-am mai găsit dragostea adevărată de atunci.
Ne-am mai întâlnit de atunci de multe ori în diferite ipostaze și nu s-a întâmplat nimic în inima mea. Doar zilele acestea am fost puțin melancolic, poate și de la vreme
Ai zis că nu ai trecut complet peste. Tu știi mai bine, oricum. Good luck!
Dap. Dupa 4 ani, inca ma gândesc zilnic. Şi când spun zilnic, i mean it. Nici măcar nu am fost împreuna.
Bănuiesc că nu îți spun noutăți, dar asta nu e sănătos deloc...
Da…Stiu, din păcate. O să caut ajutor pentru asta. Mulțumesc
Mult succes!
Câți suferinzi in comentarii, de aia prefer singurătatea. De ce să te vindeci pentru o relație noua când mereu dai de oameni care n-au trecut peste foști/foste?
E plin de „alpha widows”! :)))
Yeap, scary. 💀
De ce să te speli pe dinți dacă oricum mănânci iar?
Asta nu înseamnă că nu poți să îți continui viața. Sunt necazuri mai grele în lume (pierderea părinților), dar tot mergem înainte, nu-i așa?
Nu poți sta mereu cu frica de faptul că vei suferi.
E ceva normal, nu-ti face griji
Măi, mi-a plăcut de ea. A fost prima fata pe care am vrut-o, pe care am visat-o, pe care am idealizat-o... dar și prima fata de care mi s-a facut scarba, pentru ca n-am mai bagat-o in seama ani de zile :)) motivul pentru care, din când în când, încă ma gândesc la ea, după 14 ani: în vara anului 2012, intr-o zi din august, am ieșit pe-afara cu ea, cu vara-sa și cu iubitul verișoarei. În cele din urma, fata asta scoate telefonul și-l suna pe-unul de la mama dracului si-i zice " eu pe tine te iubesc, viata mea".. baga-mi-as pulaaaa.. adică ma suni zi de zi, imi zici ca sunt cel mai frumos baiat din scoala, imi întreba colegele de mine in plm... am fugit mancand pamantul de-acolo și n-am mai vrut s-aud de ea, nene. Aveam 13 ani, apropo. Am simpuit pana când fata m-a învățat o lecție de viata :)))
Aveai 13 ani și nu ai înțeles nici acum că la 13 ani lucrurile sunt incerte? E posibil ca în naivitatea ei sa fi vrut să te facă gelos...
Nu era nimic incert :)) îl auzeam pe tip cum vorbea cu ea. Nu mi-a trebuit mai mult. Chiar am fugit de acolo. Se uitau oamenii lung
Sau poate a inteles lucruri pe care altii le-am inteles mult mai tarziu...
Mama a fost fix ce trebuie. Suna a romanian love story . Astea de ne trec prin toata paleta de sentimente le tinem minte
Mda... Dupa putin timp, nu stiu cum a facut, dar a ajuns cu unul in Italia. Nu era baiatul cu care vorbea la telefon. Ala era din Constanta. Celalalt, nu mai stiu din ce oras. A fugit de-acasa si se postase pe fb cu.. specimenul acela. Postase o poza-n care-i lua limba limba-n gura, asa, de-aproape :)) Pe bune, am scuipat monitorul... Dupa ceva timp, dupa ce-a scapat de-ala si-au adus-o ai ei acasa, m-a sunat. Era la sfarsitul lunii noiembrie, in 2012... nu i-am raspuns.. poza pe care o postase cu-ala a avut un impact major asupra mea, pentru ca m-a dezgustat grav.
Am avut și încă am. Îmi este dor de ea și mereu ne despărțim. Ne despărțim in lacrimi și ne revedem la fel dar de bucurie. Trăiesc cu gândul la acele momente ale revederii și ce vom face împreună când ne vom regăsi. Uneori îmi este atât de dor și mă ia o melancolie că simt o stare de rău în corp. Alteori îmi apare în vis și simt prin somn cum sunt ținut fizic in brațe. Mă trezesc doar sa constat că e o perna și mă apucă nervii. Viața e o continuă despărțire / regăsire. Sunt navigator și plec cate 4 luni de acasă. Mereu e grea despărțirea, nu devine niciodată mai ușor. Iubiți -vă și apreciați momentele împreună deși ele pot deveni rutină. Nu apreciem cu adevărat ce avem până când dispare.
Da, insa nu pentru ca as avea inca atasament fata de ei, ci pentru ca mi se reporneste dezgustul fata de ei si-mi amintesc ce decizii idioate am facut - un fel de auto
dojenealacritica.Nu e ce trebuie atunci.
2004, Vama Veche, eu făceam chetă, el făcea Milky Way. Mi s-a parut taaare frumușel dar umbla cu ratați și presimțeam că dacă fac ceva cu el imediat zice la prieteni, deci mă prefaceam că nu există. ne mai vedeam de-a lungul anilor si mereu când zâmbea eu roșeam și fugeam altundeva. Apoi ca omu am început o viață unde nu te mai întâlnești aleator cu persoane cunoscute în vamă.
2024, dating apps. Ne-am dat match. E puțin ciudat fiindcă pot să suprapun imaginea cu el tânăr și cute cu el alcoolic la 50 și fără dinți. Ironic, eu încă dezbăteam atracția neobișnuită cu rațiunea care e 100% "ai de capu meu nu" când el mi-a dat mie ghost primul :))). Poate e mai bine să rămână persoană din trecut la care te gândești cu "cum ar fi fost".
Nu. Am avut doar una. Încă o mai am, și mă gândesc la ea zilnic de 19 ani , chiar dacă locuim împreună. Nici nu pot să nu mă gândesc la ea pentru ca mă sună și-mi scrie zilnic. Sper să nu fiu nevoit să mă gândesc la ea si sa nu fim împreună.
[deleted]
Nu ai un partener?
Probabil e maritata si are copii.
Asta este absolut, fara dar si poate cel mai negru cosmar al meu, sa fiu cu cineva intragostit in felul asta de alta. Mi se zburleste pielea pe mine.
Da..cunosc sentimentul. Mai ales sa afli dupa mai multi ani..de vis.
Nu, nu sunt măritată și nu am copii. Nu pot să mă mint pe mine și nici nu aș ține lângă mine un om pe post de pansament.. probabil ca unii oameni, printre care și eu, suntem făcuți să rămânem singuri :)
De ce nu faci tu un pasi catre el totuși? Zic si eu, ca sa nu ramai singura dupa cum ai zis
Pentru ca el are familie și copil și eu am principii. El nu are.
Inteleg ca vrei sa zici ca el ar da curs daca tu ai initia. Cum te indragostesti de un om lipsit de principii? Intreb ca l ak facut sa sune ca si cum el are un caracter nasol din o singura propozitie.
El și-a făcut familie doar ca sa fie în rândul societății :)) îl iubesc pentru ce a fost când am fost împreună, nu pentru omul care este acum.
Asta este o poveste trista pentru cate persoane implicate sunt, inclusiv copii lui daca are. Nu ma asteptam ca in seara asta voi fi eu trista, but here we are.
Sper ca vei avea closure, si satisfactie in viata. Meriti cel putin datorita principiilor tale.
Mie mi se pare boala psihică să te agăți în halul ăsta de cineva indisponibil. Caută ajutor medical!
E boala psihică să iubești ?:)) Am spus ca l-am căutat, ca îl aștept să fie al meu? Nu. Pur și simplu am acceptat despărțirea, doar ca sentimentele mele au rămas . Nu sunt obsedată, nu îi urmăresc conturile de socializare sau alte lucruri dubioase. Pur și simplu atât a rămas și sunt recunoscătoare pentru lucrurile pe care le-a făcut pentru mine.
Ce ai descris nu e iubire, e obsesie. Chiar dacă tu nu o vezi așa.
Offff offfffffff
Nu. Nu stiu de ce dar nici nu am abilitatea asta de a mi se face dor de oameni. Nici nu ma gandesc la persoane din trecut.
Trebuie sa imi pun remindere pe telefon sa le raspund la oameni sau sa ii sun ca uit complet de existenta lor :))
Saaaame:))
Da, exista, mai multe, de regula este vorba de amintiry din early 20s cand era tineretea in floare. Cu ina din persoane m-am intalnit din greseala la lidl dupa 17ani, nu mai avea avea nici 10% din farmecul de atunci. Timpul si-a spus cuvantul! Oricum frumoasa si melancolia!
Postarea aceasta are "vibe" de "El amor en los tiempos del cólera" (Dragoste in timpul holerei), de Garcia Marquez.
Nu, mai degrabă La Grande Bellezza (2013)
Nope. M-am gândit mai mult sau mai puțin la unele persoane, dar slavă cerului a trecut. Sunt liber ca un șoim. Vara asta mă îndrăgostesc.
🎶🎶Vara asta am sa ma-ndraaagooosteeesc🎶🎶
Exact cu piesa în gând am scris comentariul)
Au trecut vreo 12 ani de cand am terminat liceul, si vreo 10 de cand nu am mai vorbit, dar gandul tot acolo e, desi nu am fost niciodata impreuna.
Radu? Tu ești, viața mea? Să știi că nici eu nu te-am uitat...
https://i.redd.it/vk46975nsxcg1.gif
Nu stiu cine e Radu, dar pare un tip pe cinste!
Este, mânca-i-aș gura lui!
Gura, ah?😌
https://i.redd.it/qxhcfbodhzcg1.gif
Nu în mod romantic, dar mă gândesc câteodată la persoane cu care nu am mai ținut legătura - de la prietenii de s-au stins că distanța era prea lungă, la prietene de și-au ales iubitul toxic, la prietenii de s-au terminat din motive superficiale ( nu i-a plăcut cadoul de Crăciun). Sunt puțin tristă, după le doresc să reușească în ce își propun ( în gând ofc, că nu le-aș mai scrie în veci) și viața merge înainte. Cred că despărțirile de prieteni sunt mai nasoale, decât de parteneri, mai ales de cei pe care i-ai cunoscut jumătate de viață.
oare poti fi om daca nu?
Da, am pentru cineva sentimente acum care in teorie inca mai e in viata mea doar ca nu prea o simt asa cum as vrea. E genul ala de relatie in care simti ca tragi degeaba, dar nici nu vrei sa pui stop pentru ca ti-ar parea rau, mai ales ca amandoi stim lucrurile astea dar nici nu facem nimic sa schimbam situatia and that's not so fun :)) Imi e teama sa nu ajung in punctul asta in care sa ma gandesc la ce putea sa fie ...
Da dar mi-a trecut. Stii cum e, nu poti ramane blocat în trecut.
Pentru unii e mai usor, pentru altii e mai greu.
Da, un tip din liceu. El m-a placut mult, eu nu stiam la inceput daca simt ceva pentru el. Am avut parte de o vara frumoasa, cu momente faine, gesturi misto pe care le facea si lucruri misto pe care mi le spunea. El a facut cativa pași spre mine, in schimb mie mi-a fost teama sa raspund la fel. Apoi el nu a mai vrut nimic, a aparut o alta fata, iar eu am ramas cu ochii in soare gandindu-ma ani de zile cum ar fi fost daca. M-a facut sa ma indragostesc atat de mult de el, doar ca sa ma lase sa sufar si sa ma intreb unde am gresit
Bun. Ai meritat-o din plin.
Chiar ca a meritat-o .
Nu cred ca am cerut parerea cuiva
Ba exact asta ai făcut. Prima oară pe internet?
Nu, nu am cerut nicio parere. Mi-am impartasit povestea in comentariile unei postari care exact asta cerea
Ok, observ că nu înțelegi cum funcționează internetul așa că îți urez mult noroc!
[deleted]
Il compătimesc pe actualul tău partener.
Yep...10 ani and still counting.
da
Da
da, pentru mai multe persoane decât una
Clar
Da, toata lumea cred ca are. Asta e viața
A fost o dragoste prea mare, prea devreme în viața pentru amândoi.
da!! prin clasa a 9-a m-a plăcut un băiat,eu eram foarte retrasa si anxioasa în perioada aceea,asa ca l-am tinut oarecum in stand by pana prin a 10-a. Si el era cam golan,n-am de ce să mint,vorbea cu multe fete,din păcate. La începutul clasei a 10-a am pus stop la tot,i-am zis ca nu sunt gata de o relație și ca nu as vrea nimic. Din nou,eram foarte retrasă. El a început să mă bârfească după prin liceu si sa spună ca sunt arogantă si in diferite feluri. După o săptămână de la refuzul meu,deja se posta cu altă fată=)) (lucru pe care îl mai facuse si in trecut)
Vara asta (la terminarea liceului) mi-a dat din nou cerere pe insta,dar l-am refuzat pentru ca suferisem destul de mult în a 10-a,deși m-am schimbat ceva de atunci. Însă pur si simplu îi stiam prea bine comportamentul și nu mai aveam mintea de la 15 ani. Uneori încă mă intreb cum ar fi fost sa-i accept cererea. E ciudat sa-l vad mereu prin oraș si la liceu totuși.
Cred ca tocmai faptul că n-am avut curaj să fiu cu el mă face din cand în cand sa ma gandesc la "ce ar fi fost dacă". A mai fost și "prima iubire" dacă pot s-o numesc așa. Am mai vorbit și cu alți baieti de atunci,logic,dar n-am reușit niciodată să trec complet peste el.
Stai linistita iubita ca daca era un baiat ok cu intentii serioase, venea si vorbea cu tine f2f, nu ar fi contat ca nu i-ai dat accept la cerere pe insta :))
A trecut putin peste un an de cand ne-am despartit si nu a trecut o zi in care sa nu ma gandesc la ea deloc.
Ultima perioada impreuna eram depresiv si situatiile scapase de sub control. Nu era perfecta cum nici eu nu eram si totusi era de o frumusete rara, exact ce imi doream. Dupa ce ne-am despartit, vreo cateva luni am fost "numb" (credeam ca e doar o alta relatie prin care am trecut si voi trece), insa asta mi-a picat rau de tot. Partea buna e ca in ultimul an am inceput sa investesc mai mult in mine, sa ma cunosc mai bine. Am inceput sa invat poezii si sa ma duc la cluburile de poezie (apropo, va recomand poezia lui Mihai Beniuc - Ultima scrisoare), am dat de cat. A si mi-am cumparat motor.
Incerc sa ma obisnuiesc cu singuratatea si serenitatea. Probabil nu voi mai intalni pe nimeni niciodata la fel, dar nici nu ma descurajez sa-mi traiesc viata cu picusurile de bucurie care-mi mai sunt.
La fostul meu coleg de banca din generala. Eram prieteni foarte buni, am mai tinut legatura in clasa a 9a, dar dupa s-a combinat cu o alta colega si si-a luat filme aiurea ca eu as vrea s-o combin pe aia si a rupt legatura cu mine. Drame de copii prosti.
Am reluat legatura putin cand eram la facultate, dar eram fiecare in alt oras si n-am continuat-o.
Acu suntem amandoi in acelasi oras, dar n-am mai interactionat de mai bine de 10 ani. Ma tot gandesc sa-i dau un mesaj dar nu stiu ce ma opreste.
Did u smash?
Da. O singura data, dar nu ne-a placut.
Well, there you go...
Nu v-a placut? Cat de nasol poate sa fie sexul incat sa nu iti placa?
Aaa cu gagica-sa zici tu. Nu, n-am avut treaba cu ea.
Da, e normal ce se intampla, stai linistit.
Atata timp cat nu iti afecteaza relatiile prezente, e ceva normal.
Nu
Da, una din fostele mele :)))
Da. Am fost îndrăgostita de o fată. Singura dată în viața mea și nu am reușit să o fac a mea, după lupte grele. M-am ars urât de tot. Și am realizat că e mai bine să rămân la bărbați. Dar mă gândesc deseori la ea și la ce ar fi fost dacă s-ar fi concretizat ceva între noi. Din păcate, am aflat noutăți nasoale despre ea. Nu o duce financiar prea bine. Stă într-o chirie mizerabilă și este nevoită să facă anumite lucruri ( știți voi de care)pentru a supraviețuit. Mama ei știu că a fost mereu nepăsătoare. Nu mă bucur. Ba chiar mă face să sufăr mai tare știind că i-ar fi fost mai bine lângă mine. Încă sufăr. Încă am sentimente față de ea și le ascund. 😣😣😣😣
Cred ca singura persoana pe care o am in minte constant si ma gandesc la aproape in fiecare zi este fosta mea prietena, Cristina. A fost persoana de care am avut nevoie la momentul in care ne am reîntâlnit dupa liceu, care ma intelegea, ma ghida printre obstacole.
Am fost langa ea atunci cand a avut nevoie, ridicându-ne una pe cealaltă si asta a facut sa fie speciala aceasta prietenie pentru mine. Regretul meu este ca am renuntat la prietenia noastra în detrimentul unei iluzii ce m a adus intr un punct de unde nu stiu daca pot iesi singura de aici. Ma gandesc cu drag la ea, la prietenii comuni pe care i am cunoscut prin ea si imi pare rau ca am renuntat la prietenia si conexiunea noastra care cred ca a fost speciala.
O fata de care ne am despartit cam acum 2 ani. Am mers mai departe si dupa aceea am avut un moment in care am stat sa analizez toata relatia. Relatia s a incheiat pentru ca devenise un mediu foarte toxic.
Era foarte grijulie cu mine si foarte dragostoasa cu mine. A facut multe sacrificii pentru mine. Eu in schimb, ii aduceam foarta multa durere. Cand a avut nevoie de mine, n am fost acolo. A incercat sa repare asta la mine, dar eu nu realizam cat de mult rau ii faceam si ma minteam ca problema e la ea, si chiar si asa, tot a ramas alaturi de mine. Pana cand intr-o zi cand ea a devenit ca mine si am renuntat.
In momentul cand am reluat in mintea mea toata relatia, deja fiind prea tarziu, mi am dat seama cat de mult i-am gresit. O vreme imi bagam singur scuza in cap ca sa nu mai mai simt atat de vinovat ca vin dintr-un mediu foarte toxic, unde "iubirea" fata de cineva pare a fi doar un interes personal, probabil de asta am facut ce am facut, probabil de asta am facut ceea ce am facut.
Ce doare si probabil de asta inca mi a ramas gravat in minte, nu pentru ca vreau sa ma intorc la ea, ci vinovatia de cat de mult am ranit o, simtind nevoia sa i arat cat de mult imi pare rau. Si degeaba as incerca pentru ca e prea tarziu, iar persoana aia pe care o cunosteam candva, nu mai e. So, am ramas cu fisura asta si uneori se simte de parca doar eu am trait ce a fost intre noi.
Acum ca citesc din urma mi se pare prea dramatic si ca s o inchei altfel, ea e bine, a gasit pe cineva care pare sa fie foarte ok cu ea, ceea ce ma bucura, iar eu sunt si eu sanatos si bine😂
Morala povestii: apreciaza lucrurile la timp, sau: lipsa unei persoane te poate invata mai multe decat prezenta ei, depinde din ce perspectiva privesti :))
da. ma gandesc, oare ce-o mai face Aura? cateodata. Sau Lori. Sau Flori. Scurt si fierbinte. Pentru ca automobile.
Aia e, n-a fost sa fie. Asa e-n tenis.
Da, la fostul meu, din pacate. Dar sper îmi treaca la un moment dat. 😂
Da, doi foști care m-au iubit, pe care i-am iubit, dar nu erau persoanele potrivite, nici momentul potrivit. Am trăit momente frumoase, am învățat lecții de viață și de dragoste, ambii oameni foarte buni, kind and all, însă pe de o parte nu eram eu suficient de matura și pregătită să îi apreciez cum trebuia și știam asta. Am rămas cu amintirile, nu regret că au fost și s-au terminat, pentru că nu aș mai fi eu cea de azi dacă nu treceam prin cele două relații, dar mă gândesc înapoi cu recunoștință. PS. Despărțirile deși au fost dureroase, ne mai întrebăm de sănătate din an in paște.
Da, pisicul din copilarie, nu trece zi sa nu ma gandesc la el
Era un băiat la blocul unde am crescut, semăna cu Ștefan Bănică Jr .. era f carismatic și deștept. Am trecut de exact 3x pe strada pe care am copilărit într-un interval de 15 ani și m-am uitat de fiecare dată la obloanele trase de la apartamentul în care obișnuia să locuiască cu părinții lui înainte să moară într-un accident de mașină în Germania la doar 20 de ani. Uneori mă gândesc ce mult potențial avea și cât de puțin a contat asta în fața neșansei.
Era o fata cu mine la gradinita. Suna foarte straniu, stiu. Dar eram indragostit in ea pana la urechi. Aveam 5-6 ani. Am ajuns sa plece fiecare la scoli diferite primare, sa ne reintilnim in clase paralele prin gimnaziu, liceu. Sa mai iesim ocazional cu bicicletele la plimbare. Dar niciodata sa nu imi fi oferit vreo sansa, pentru ca dragostea mea era intr-atat de pura, incat imi tremurau genunchii numa cand eram cu ea in fata. Am scoso la film odata dar nu am facut mari miscari , eram crispat, incercam sa fiu pre "nice guy". Intrun moment dat pe la 16-17 ani iam propus sa ne intilnim la vare am fost bagat in friendzone. O cunosc de mica, pana la maturitate, adica o vedeam in realitate dar niciodata nu am avut nimic, nici macar un tinut de mana sau sarut. Totusi, am visat acest om mai multe ori decat imi pot imagina si dori. Chiar si acu, dupa 10 ani de relatie, tot imi mai apare prin ganduri si vise, desi nu neaparat mai exista sentimente. M-am gandit care e cauza , sa nu fie sibconstientul(si constientul) meu sa vorbeasca cu ea. Acum. Ca pe o foaie alba, dupa ce neam maturizat ambii . Despre viata. Cam asta e istoria mea. Uneori imi fac filme totusi cum ar fi sa fim impreuna si sa facem o familie.
Da. Au trecut 2 ani de atunci si inca ma gândesc la el. Din pacate, el neamt, eu romanca. Distanta prea mare. Dorul prea puternic mereu. Ne-am luat ramas bun in lacrimi stiind ca nu o sa ne mai vedem niciodată. Stiu ca si pana in ziua de azi si el se gândește la mine. Si ma intreb daca o sa mai simt flacara aceea cum am simtit-o cu el vreodată.
Depinde.
Se face această pesă pentru toți!!!
Am avut un fling de câteva zile cu o tipă deșteaptă foc, măritată .Asta era viciul ei ascuns, sa stoarcă bărbați interesanți de ce au ei interesant până nu mai rămânea nimic, apoi pleca mai departe.
Îmi aduc aminte cu plăcere când mă gândesc. Mi-a stimulat sinapsele într-un mod extrem de plăcut.
Sper CA te referi la sex...
nope
Iti vine sa crezi CA eu iau susvoturi si tu Ai minus? Wtf :))) nu inteleg de ce!?
Pentru că sunt multe femei frustrate care și-ar fi dorit așa ceva în viața lor :)
Mă gândesc cu nostalgie la Mădălina, prost am fost că am înșelat-o cu Alexandra care ma înșelat cu un prieten bun. Ultima dată când am văzut-o era cu un copil prin mall, păcat că eu eram cu nevasta 😟.
yes.
twice
una "nouā in oraşiul tāu, la mine nai mai fost" (da, era scris cu greseli) de pe publi24. n-am mai dat de ea, cred ca si-a schimbat numarul de telefon... nu le avea ea cu limba romana, doar cu limba la propriu. profesionista absoluta.